January 05, 2010

Mike Wanted!

Într-o luni, 24 septembrie 2007,a disparut Mike!
Prima zi...a mers cumva,mi-am zis ca sigur l-a apucat vreo faza pisiceasca,si a plecat si el hai-hui la vînatoare...A doua zi,am intrat deja în panica,pentru ca stiam cum este Mike.El nu pleaca de acasa,nu era genul de golan asa ca Felix.El era bebita mic a lu' mama,care aparea imediat ce era strigat.Si la cît era de fricos,eram aproape sigura ca nu a plecat el asa,ca i-a venit lui de duca.Tot timpul am banuit ca l-a luat cineva,si asta cred si în ziua de azi,ca s-a întîmplat atunci.Oamenii tîmpiti,mai fura pisici.Sigur l-a prins careva la strîmtoare,si cum Mike nu stie sa se apere,si la panica se tufleste jos...a fost foarte usor sa-l ia careva.
Am cautat dupa el peste tot.Am cutreierat padurea,l-am strigat pe strazi,am întrebat vecinii,am cautat prin beciurile si garajele lor,am sunat adaposturile din jur,veterinarii...nimic!Cu fiecare zi care trecea,eram tot mai disperati.
Denise mura perna cu lacrimi în fiecare noapte :(
Felix,a umblat cu noi prin padure si pe strazile vecinilor,noi îl strigam,si el se uita,si îl cauta cu privirea.Noptile,iesea în gradina,si mieuna în zare,astepta..se uita...trecea peste drumul de pietris dintre padurice si gradina noastra,si mieuna spre padure,si iar astepta...parca astepta un raspuns.Dupa vreo 4-5 zile,era deja mai depresiv decît noi!
Se culca doar pe pervaz la geam,sau pe canapea de unde putea privi prin usa mare a terasei,direct în gradina..sau se culca pe podea,direct în fata usii...pur si simplu îl astepta!

Deja începusem sa ne pierdem orice speranta...
Mare ne-a fost bucuria,cînd luni dimineata tare,pe la 3 si ceva,chiar în 1 octombrie,l-am auzit plîngînd,schelaind ragusit în gradina!!!!Banuiesc ca tot drumul,de unde a venit,a schelait într-una,ca avea o voce epuizata.
L-am auzit!Stiam ca nu visez,si nici ca mi se pare.Stiam ca e realitate.Si Denise s-a trezit,si ea îl auzise.Ne-am repezit din pat ca nebunele.El deja intrase pe clapita lor în casa,si fugea spre noi.Ne-am întîlnit în hol.Am plîns toti...jeleam si ne bucuram totodata.Nu mai stiam cum sa-l îmbratisam,cum sa-l pupam,toti deodata si apoi cu rîndul!
Felix nu era acasa .Dar cînd a aparut,s-a bucurat si el.În prima faza l-a mirosit peste tot,apoi la mirosit si pupat în botic,apoi l-a scuipat...nu stiu de ce.Ori nu-i placea cum mirosea,ori l-a certat ca a fost plecat...nu stiu,dar de atunci sînt aproape nedespartiti!
Mike era putin mai slabut,si îi pica blanita,era înfometat rau.I-am dat sa manînce.Mai ca nu s-a 'necat mîncînd,si mieunînd,si plîngînd,si venea spre noi,si iar la castron,si iar la noi...si tot asa...disperare si bucurie la un loc,agitatie maxima!
Banuiesc ca a fost închis undeva.Nu cred ca a fost închis din greseala,ca atunci ar fi fost mult mai slabanog,fara apa si mîncare peste o saptamîna.L-a tinut careva în casa,ca avea pernutele moi,curate si finute.
Pisicile care au acces afara,au talpile/pernutele mai aspre,iar Mike chiar le are foarte uscate si crapate.Doar daca sta închis în casa mai multa vreme,i se fac netede si lucioase,moi...
Banuiesc ca cineva l-a furat cu intentia de a-l pastra,dar nu a reusit pentru ca Mike e un pisoi foarte dificil.În primul rînd,dupa ce a dat de gustul libertatii,de gradina,vînatoare de fluturasi...etc ar fi fost dificil de tinut în casa,mai ales ca el savura,si asta face si acum,savureaza fiecare minut afara în iarba,sau lînga gardutul lui de pe terasa.
În al doilea rînd,este extrem de dificil de hranit.Mike are crontanelele lui,si altceva nu vrea,nu accepta nici un alt fel de mîncare.
Si cum lui nu-i plac strainii,ma gîndesc ca a stat cu frica,si a miorlait mult,si cîndva s-a saturat hotul de plînsetele lui si l-a aruncat afara.Poate a fost chiar careva de la noi din zona..cine stie..egal.Important este ca a venit acasa!
De atunci,a devenit mai neîncrezator în oameni,decît era înainte.Nici macar de vecinii de lînga noi,care mai reuseau sa-l mîngîie..acum fuge,si nu se lasa atins de absolut nimeni de afara.În casa,se lasa mîngîiat dar foarte putin,doar de prieteni de-ai nostri..în rest nimic!
Nu mai suporta nicio usa închisa,sta mereu pe lînga noi,rar doarme singur.În gradina,doarme numai lînga Felix,iar în casa lînga noi sau lînga fata.Trebuie sa fie mereu lînga careva.
Noroc ca-l are pe Felix,cînd nu sîntem noi acasa.
Ziua cînd a venit acasa,a zis sotul meu,ca a simtit-o ca un 6  la Loto :)


Aici înca în 1 octombrie, cuminte si obosit,dupa baita.
L-am spalat putin,ca mirosea urît,mirosea strain.





A avut chiar si putin chef de joaca.









Felix a stat tot dupa el,sa se asigure ca nu mai dispare .
Deabia dupa 2-3 zile dormea si el linistit si degajat(la mine între picioare :D ),
fara sa-l urmareasca pe Mike.




 

 Împreuna :)




Baiatul meu pierdut,din nou acasa!



1 comment:

  1. Imi aduc aminte de zilele alea, nici eu nu mai eram om. Dar si ce bucurie cand am auzit ca a venit acasa!
    Pupam mustatile de baieti frumosi!
    Uma

    ReplyDelete