Astazi am iesit ca mustele la soare. Ne-am întins unde ardea soarele mai tare. Mike a preluat coltul de pe capacul rezervorului cu apa de ploaie, dintre menta si salvie. Coltul lui Felix. I-a placut enorm mirosul de salvie. În timp ce-l fotografiam, dadeam cu mîna prin frunzaraie. Cu toate ca e palita de iarna, împrastia o aroma placuta, proaspata chiar.
Pepenasul, o adulmeca pîna în adîncul sufletului.
Gînditor, plictisit, sictirit... toate deodata.
Un itsy bitsy spider i-a conturbat starea aia nedefinita.
Totusi nu s-a lasat impresionat prea mult. Dupa zece secunde l-a luat cu somnul.
Desi în ultima vreme trece prin niste schimbari de stare, caracter... natura a ramas dragostea lui. Din pacate floricelele abia îsi scot cap'sorul de sub pamînt. În afara brînduselor, cam putina viata în gradina... pîna azi, cînd am scos lamîii pe terasa si i-am pulverizat cu apa. A lins frunzele, a pupat florile a caror parfum te izbeste la pamînt, a urmarit albinele harnicute care se scaldau din floare în floare, a rupt si vreo doua trei fructe... dupa care s-a uitat la mine foarte convingator. Nu, n-a fost el! Pepenasul Ferdinand.
aveti niste pisici minunati!imi pare rau pt.felix!va urmaresc demult blogurile!pupici la pisici!Mirela
ReplyDeleteMerci, Mirela :)
ReplyDelete