Cum spuneam, în urma cu o saptamîna, l-am lasat afara. Era atît de curios, atît de agitat si nervos, bucuros, fricos... toate deodata. Cocktail de sentimente! Sam, nu mai stia în care floare sa-si bage nasucul, voia sa miroase fiecare firicel de iarba, fiecare buruiana, fiecare coltisor verde. Voia sa inhaleze gradina! Era el plin de emotii, dar nici noi nu eram mai prejos. Fiind foarte copilaros, jucaus si zburdalnic, cînd a început s-o ia la sanatoasa si prin gradinile vecinilor, ne era frica sa nu fuga prea departe si sa uite drumul spre casa. L-am mai prins noi si l-am adus din nou în casa, dar dupa ce a gustat libertatea, parca înnebunise! Tragea cu ghearele de clapa blocata, se împingea cu capul, mieuna, ne certa... voia afara!
Desi Felix si Mike, au fost mai tineri decît Sam, cînd i-am adus la noi, erau mai "maturi", pareau mai stapîni pe sine... Sam, are doar fluturi în cap! Toate actiunile sale sînt total necontrolate, necalculate. Daca vîneaza o musca, tîntar, etc, nu mai vede decît insecta respectiva. Sare în perete, se loveste, cade... nu-i pasa. Important este sa prinda inamicul. Periculos pentru el.
Afara, dupa ce a mirosit si vecinatatea, s-a decis sa nu mai plece prea departe, asa ca sta doar prin gradina noastra, observînd ca prin alte gradini sînt "necunoscuti" de care îi este frica. Ma bucur ca e fricos! Cum trece cineva pe lînga portita noastra, se ascunde. Noroc ca la noi e linste, doar un drumulet de padurice, pe care trece cînd si cînd cîte un biciclist, o mamica cu caruciorul... si cam atît. În rest, veverite, pasarele si padurice... verde cît vezi cu ochii.
Mike se dezmierda, si-l invita pe Sam cu un "miaaau" delicat. Sam e dupa tufa :D
asa ca a primit un "miorlaaauuu!" mai nedelicat si un "cîhhh!"... de a disparut cît ai zice - CAT -
Imi place gradina ta la fel de mult cum le place si pufosilor tai.
ReplyDeleteM-as tavali si eu cu ei acolo :)))
Ma bucur ca pt. Sam ca a primit voie in natura :)
"Motan m-aş fi dorit să fiu
ReplyDeletecu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.
La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.
Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.
De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.
Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.
Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui" (N.Stanescu - Balada motanului)
ador tarile civilizate!felicitari pt. gradina!pisoi au unde se juca ,se relaxa,sunt minunati!pupici la pisici!mirela
ReplyDeleteNataly, si lor le-ar place sa te tavalesti cu ei... doar ca sînt furnicute prin iarba, si pitziga. Ustura ca focul :D Pe ei nu-i pitziga, doar pe noi, bipezii :))
ReplyDeleteFlorina, multumesc ca mi-ai amintit de ea! Ador poezioara asta!
ReplyDeleteMirela, pupici mustacioase de la noi!
ReplyDeletexoxoxo