Povestea lui MIKE

În urma cu aproape 4 ani, ne-am gîndit ca Felix trebuie sa aibe o surioara, si pentru ca acum cunosteam drumul spre adapost, ne-am dus direct acolo. De data asta eram hotarîti! Nu vrem o pisica mica, ci una mare!O companie pentru Felix, care îi ducea dorul unei pisici vecine, care s-a mutat. . .  si el o tot cauta si plîngea dupa ea.
Acum, ca stiam cum sta treaba, odata ajunsi, am intrat si am si spus doamnei de la receptie ce vrem! O pisica de 1-2-3. . .  ani, iubareata si dragastoasa, o sora pentru motanul nostru singuratic! Fara prea multe cautari, ne-am oprit în fata unei ferastruici si ne-am boldit la gramada de pisici lenese. Am batut usor în geam, ca sa le atragem atentia. Vreo 2-3 au urcat pe o bancuta care se afla în fata ferestrei, si se uitau la noi. Una s-a ridicat în doua labute si ne "mirosea" . Denise a zis : "Pe asta o vreau!"
Zis si facut. Ne-am dus la receptie, de data asta nu a mai trebuit sa completam niciun formular, deoarece aveau deja toate datele noastre. Asa ca ne-a înmînat actele de eliberare, carnetul de sanatate, ne-a dat pisica "Tina", asa o chema atunci. Pisicile care se nasc în adapost, primesc un nume din start. Ne-am urcat în masina, si am gonit spre casa.

(Întîlnirea celor doi Kings, v-o povestesc într-un alt post)

Asta a fost parca, într-o sîmbata.  Ajunsi acasa, am învîrtit pisica pe toate partile, am privit-o mai atenti, am observat ca  are un saculet, mai mic el, dar era ceva acolo. . .  nu ca la pisicile feminine! O fi motan???! Ma rog, asta nu avea importanta acum, ci felina. O strigam, Maya.
Dragastoasa si iubareata , putin cam timida, si nu prea vroia sa manînce. Doar cîte putin. Aveam senzatia ca nici nu stie sa manînce, dar na,  am zis ca e mai timida, casa noua, apoi prezenta lui Felix, cine stie?...
Urmatoarea saptamîna, luni dimineata, zbîrnîie telefonul la prima ora!
Îngrijitoarea de la adapost, toata într-o agitatie, îmi spune: "Doamna, este totul în ordine la dumneavoastra, niciun razboi, pisici ranite?" Eu îi confirm ca totul este ok, doar a Tina, pe care noi o botezasem Maya, nu prea manînca mîncare de care-i dau si Felixului, la care ea îmi spune ca MOTANULLLLLLL!!!!, se hraneste exclusiv, doar cu crontanele si ca detesta hrana umeda!
Dupa ce a zis "motanul", mi-am dat seama de ce m-a întrebat de razboi si pisici ranite!Pentru ca eu îi spusesem atunci cînd am luat-o, ca vreau neaparat o pisica, ca Felix nu suporta motanii, si ca îi bate pe toti masculii felini din vecinatate.
Tot în aceeasi zi am rezolvat-o cu hîrtogaria, adica am luat actele motanului, si am dus actele Tinei/Mayei înapoi, doar nu era sa-l ducem pe Mike(noul lui nume de botez :D ), ca ne-am amorezat de el toti trei, de numa! Ne-am bucurat mult ca Felix l-a acceptat, si am scapat basma curata. . . fara batai motanesti.
Mike, este un motan  nascut tot în adapost, pe data de 7 aprilie 2006. Fiind mai tinerel castrat, saculetul lui nu a fost asa dezvoltat, încît dupa castrare, daca nu este privit cu atentie din spate, se poate confunda cu o felina dama :D Cînd l-am luat noi, avea 10 luni. Acum a devenit un barbat de motanoi mare de 7 kg, care în curînd împlineste 4 ani .

Aventurile celor doi baieti, urmeaza!