În plina toamna

Nu v-am mai scris din iulie, dar banuiesc, ca si voi la fel ca mine, vara sînteti mai lenesi în ale scrisului, cititului, postatului pe blog. În afara activitatilor zilnice, pe lînga serviciuri si bucatareli, gradinarit si restul, mai avem si concedii în care lenevim, ne plimbam, stam cu burtile la soare, plecam prin alte tari... ne bucuram din plin de atmosfera varatica, iar ca urmare, eu m-am cam tot bucurat de toate cele, blogul însa a cam ramas în urma :D

Ma bucur ca a venit toamna. De fapt ma bucra fiecare anotimp cu ale sale schimbari de vreme. Asa cum ma bucur primavara de pomii si florile care înfloresc, aerul caldut dar proaspat, la fel ma bucura o toamna frumoasa cu minunatele culori, cu soarele plapînd si cald, mirosul frunzelor ruginite si umede. Anul acesta avem o toamna superba, cu foarte putina ploaie, cu zile însorite... asa ca lenea de a scrie înca ma apasa :D

Daca v-ati întrebat ce au mai facut baietii mei, va spun pe scurt... au cam facut... nimic. Au lenevit la soare, rastogolindu-se în umbra cînd blana le lua foc. Se mutau de sub cires sub mar, de acolo sub visin, apoi se ascundeau în tuia, în gardul viu, sub tufele de rododendron, hortensii, sub bujori, sub smochin, mai pe terasele vecinilor plecati, seara pe pamîntul cald bronzîndu-se la razele lunii... au savurat vara din toate încheieturile :D

De-acum noptile sînt mai reci, asa ca le dorm în casa, însa peste zi, de cum rasare soarele dimineata, ies în recunoastere. În fiecare dimineata, dupa ce-si întind ciolanele pe terasa - adica îsi întind corpul pe picioarele din fata, apoi îsi întind pe rînd cîte un picior din spate, se aduna cococlosi, se aseaza pe poponetele din dotare, se uita în sînga apoi în dreapta... de parca ar avea de traversat vreo strada, apoi privesc în sus spre pasarele... "mda, frumoase ele, dar noi prea lenesi!"  :D , adulmeca adînc aerul prin parti, dupa care ies la cercetat gradina. Miros frunzele, copacii, pomii, tufele, iarba... În timp ce se plimba ei si culeg informatii, lasate probabil de felinele vecine, se tot întîlnesc si-si dau raportul. Banuiesc si eu ca asta fac. Cel putin asa arata. Dupa ce "inhaleaza" mirosurile de pe anumite frunze, tufe... se dau nas în nas si se miros pe ei. Cîteodata se miros cu nasurile si gurile întredeschise, si din expresii se vede ca stiu ei ce fac. Daca le place se miros în continuare si-si freaca blanile din mers, atunci merg în acel loc si-si freaca si ei boticurile de ramurelele tufelor... lasa si ei informatii pentru cei din tura de noapte :D Altadata se vede clar ca prin revierul lor a patruns cineva de care nu le place... atunci schimba priviri taioase.

"Neata buna! 

Hai sa ne plimbam rapid pe frunzele cazute, pîna nu le aduna bibezii astia!"

"Da, ca bine zici!"

"La magnolie se pare c-a fost Mitzy! 

Da, vin imediat, stai sa-i raspund, ca doar stii ca o plac!" 

"Ia, da-te pe lînga mine, sa vad cum miroase. Da, ea a fost. Eu n-o am la inima!"

"Destul cu plimbatul! Mi-e frica sa nu slabesc cumva!"

"Ai dreptate! Nu ma mai misc nici eu, ca mi-am propus sa te ajung din urma la talie!" :D 

Le-am cumparat si pasarelelor casuta noua, am plasat-o sus de tot,
suspendata de-o teava unde baietii nu ajung. 

Va doresc o toamna frumoasa si însorita, cu ploi cît mai putine si vînt domol, 

iar în final va las rapsodiile de toamna a lui Topârceanu, 

poate va plac si voua, asa cum îmi plac mie :)

Rapsodii de toamnă  de George Topârceanu

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică...

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.

Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaştere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului...

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.

III

Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură...

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică,
Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro dragă!"
Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-aşa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.

V

Dar deodată, pe coline
Scade animaţia...
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toţi întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă...

La cerere...
30.10.2013

Sa stiti ca pentru un novice în ale ornito-fotografiei, cu doi motani din dotare si înca doua-trei feline vecine, nu e chiar usor sa surprinzi pasarelele la masa. Zilnic însa, le admiram din casa, atît noi cît si motanii. Cît e liniste în gradina, iar noi toti ne regasim dupa ferestrele închise, avem privilegiul de a urmari adevarate spectacole. Din pacate nu le pot fotografia prin ferestrele cu sita.
Astazi m-am pozitionat pe un scaun în usa sufrageriei, si respiram în reluare, în asteptarea pasarelelor. Dragele de ele, stiu pe ce teren se afla, si-s foarte atente la orice miscare. Abia am reusit sa le imortalizez în "actiune". La fiecare apasare pe buton, le mai prindeam doar coada sau spatele. La un moment dat zburau din cires doar în spatele casutei, si se hraneau de acolo. Parca stiau ca le fotografiez, iar ele voiau a-si pastra anonimatul. No press, please! :D

Aici doi pitigoi- unu e Pitigoiul Mare (Great Tit), care nu stiu de unde-si are numele, ca numai mare nu este ... iar cel cu albastru deschis e Pitigoul Albastru (Blue Tit). 

 Do you see me? 

Blue Tit. 

 Hello, anybody home? 

(Great Tit)

 ...and byeeeeeeeee-byeeeeee!

 Sunflower seeds? Yummy! 

Photo Session - Sam ♡ ☼

Asa cum am promis, azi va povestesc mai mult de Mike si vi-l arat pe Sam. Data trecuta v-am povestit prostioarele lui Sam si vi l-am aratat pe Mike.

Cît e cald, baiatul meu cel mare se ascunde sub tufele de gard viu, tuia, sau sub cele de zmeura, coacaze, bujori... sub orice tufa care-i ofera umbra, racoare si liniste. Cum se însereaza apare lînga castronel ca prin minune, ca un ninja, îsi primeste portia de mîncare, iar dupa ce manînca se întinde pe terasa în bataia ultimelor raze de soare înainte de a apune. Daca apare si Sam, se mai iau la trînte fratesti, apoi se întind unul lînga celalalt si adorm acolo pîna ce se întuneca.
Cînd insectele de noapte îsi fac aparitia, Sam iese la vînatoare si-l animeaza si pe Mike. El  nu prea-i împarte pasiunea asta cu vînatul insectelor. Prefera sa stea întins în asteptarea lunii, dar daca i se pare lui amuzant, se joaca si el vînînd fluturi de noapte.
Noptile calde nici nu le doarme în casa, ci si le petrece în cosurile de pe masa, pe terasa. Savureaza linistea, urmareste circulatia aeriana... adica licuricii, fluturii, mai cîte un liliac, cîte o bufnita galagioasa. Sau se plimba prin gradinile vecinilor cînd acestia dorm :D
Mike e un "ciudat", în ochii vecinlor. Acestia nu înteleg de ce nu-i plac, cînd ei se agita asa mult, îi îmbie una alta de-ale gurii, îl cheama cu voci mieroase, iar el... nimic. Îi plac anumite persoane care vin la noi în casa, dar afara nu e prieten cu nimeni. Afara doar în prezenta noastra se simte în siguranta, în rest, cum apare vreun specimen uman, el dispare. Îi este în special frica de copiii mici. Sam, nu era asa la început. El ar fi cochetat cu toata vecinatatea, dar  cu timpul a preluat comportamentul fratelui sau, si dispare si el cum vede copii sau oameni. Banuiesc ca are încredere în instinctele lui Mike si de aceea îl copiaza. 

Perioada cea mai goraznica pentru ei este cînd se termina anul scolar, iar aici se obisnuieste ca scolarii din clasele 1-4  sa se plimbe pe strazile laturalnice unde nu este circulatie, nu sînt masini. Cum noi locuim mai retras lînga padure, pe cararuia din fata portitei gradinii noastre se plimba copilasii, cînta, mai tipa, iar ei sînt terminati cu nervii. Avem multe scoli, multe clase si multi elevi maruntei, si timp de o saptamîna, de fapt cinci zile, în fiecare zi avem parte de aceste plimbari în mai multe rînduri. Bine ca asta se întîmpla doar odata în an :D

Uitati-va la mine! Nici ochii nu-mi stau bine în cap, la cît de nebunel sînt :D

Nici din profil nu-s de lepadat.

Aici eram precum Sherlok Holmes, am dat de urma unei feline si o inhalam :D
(Cei care aveti pisici si ies afara, sigur ati observat treaba asta. 

Cînd simt urme lasate de alte feline, se concentreaza asupra mirosului 

 si stau cu gura întredeschisa si inhaleaza :D )

Aici stau la coada, se dadea lapte pe gratis :D

Lesinat de canicula, m-am ascuns pe sub tufe.

Spre seara ma retrag pe masa de pe terasa, unde avem cosuri si cosulete pentru odihna.

Aici intentionam sa fotografiez vasul de ceramica pentru dulceata, un Jam Pot, 

dar cum vede camera se baga în fata :D
"Hai, lasa vasele, uite-ma ce mîndru-s!"

Si lui îi plac trandafirii... de la distanta. Mike îi pupa în parte pe fiecare :D

Va doresc o saptamîna frumoasa cu  multe realizari!

♡  ♡ ♡ ♡ ♡

Photo Session - Mike ♡ ☼

Nu am mai scris demult despre felinii mei. Am suferit de frig si ploi interminabile. Noroc ca locuim mai pe deal, si nu ne-am murat de la apa si noi, precum sarmanii oameni din orasele din împrejurimi.  Apoi, dupa frig, de pe-o zi pe alta am început a suferi de canicula, ca asa e la noi, azi 10°C, iar mîine 37°C. 

Pufosii mei, cît a plouat si a fost frig, au dormit toata ziua printre perne, iar cum s-a încalzit se ascundeau pe sub gardurile verzi de tuia, si dormeau... ce sa fac altceva? Erau lesinati de cald. Spre seara veneau si se azvîrleau pe podeaua racoritoare. Mîncau, apoi se bucurau de serile mai racoroase, jucîndu-se si alergîndu-se prin gradina, la vînatoare de fluturi de noapte... 

Mike suporta bine caldura, dar Sam tare greu. El e mai miorlait cît e cald, ca si bebelusii. E mai obosit, mai nervos... si pentru ca dormea ziua ore-n sir, e clar ca noptile ne cînta noua. Avea chef de joaca, iar cum noi încercam sa dormim, el se simtea nebagat în seama,  si asa începea sa caute ceva interesant de facut, pentru a ne atrage atentia. Intra în camara si îsi ascutea ghearele de furtunul aspiratorului, îl trîntea pe jos cu tot cu teava, clar facea zgomote, iar noi faceam ochi mari în loc sa dormim :D ... alerga mingiutele, de plush, dar le gasea si pe alea cu zorzonele, ca na, e mai misto cînd noaptea la 2-3 zorzoneste pe podele de parca se umbla cu plugusorul. Noi totusi încercam sa dormim :D 

Într-o noapte l-am prins în doua labe, pe blatul de la bucatarie, deschisese usa dulapului suspendat pe perete - unde este mîncarea lor, si încerca sa traga de borcanele în care le pastrez crontanelele. Voia sa-l serveasca pe Mike, care astepta cumintel lînga castron :D 

Sam deschide usile de la dulapuri, reuseste sa deschida chiar si sertarele în care nu se afla ceva prea greu... se baga în cel care-l deschide, apoi prin spate se baga si-l deschide/împinge si pe cel de deasupra... si tot asa. Face el ordine. Mike îl urmareste :D 

Azi va pun poze cu Mike, ca v-am povestit mai mult de Sam, iar data viitoare vi-l arat pe el si va povestesc de Mike.

 

Am primit flori? Multumesc mult! 

Cu ce ocazie?... ah, nu conteaza, multumesc, multumesc, le primesc!

Mmm, matasoasa...

Sa ma dragalesc olea' :D

Sa le gust...

Le miros...

Nomnom, nomnom :D 

Lecker! :D 

Ahhh, m-ai gasit???

Daaa, aici eram, sub tufe. Credeam ca nu ma vede nimeni, ca-s taaare mititel :P

ZzzzZzzzzZZZzzzz... 

Haaai lasa-ma sa dorm! Fugi de-aici! 

Nici nu te bag în seama, pa! 

Iubesc salcia asta, ma mîngîie... 

Ajurtoooor, ma pitiga nesimtitele astea de furnici! 

Mike, The Zen and Sam The... Yen :D

Baietii mei se bucura de soare, iarba mare, buruieni grase

Mike în elementul natural. 

 

Ma scufund în iarba, poate nu ma mai vede nimeni   

 

  Picat în transa, Zen la maxim, Mike.
"Ma vedeti?"   

 

Sam, în cîmpul muncii. La afînat pamîntul. Nu doar rîmele stiu cum sta treaba cu afînatul.

Tre' sa munceasca, doar n-o sa primeasca mîncare pe stat degeaba :D

Aici lînga pinul-pomuletul de iarna. Poate vi-l mai amintiti, cel mititel si decorat de Craciun
Acum e bine merci în gradina, si e un frumusel! 

A venit si el la meditatie, dar starea  Zen l-a doborît direct în pat   

 

 

La multi ani, Big Mike! ♥

Puisorul a împlinit azi onorabila vîrsta de 7 anisori! Multi 'nainte, si sanatosi sa fie! Sapte ani, da, gata de-acum la scoala cu el! :P Din pacate si ca de obicei in acesta perioada, noi avem o vreme depresiva, umeda si  întunecoasa, asa ca Mike n-are chef de pozat ci de dormit. Totusi s-a urcat pe masa sa-si admire floricelele.  Bineînteles ca nu puteam sarbatori fara nelipsitele lalele! :D

La multi ani, puisor!

♥