Nu v-am mai scris din iulie, dar banuiesc, ca si voi la fel ca mine, vara sînteti mai lenesi în ale scrisului, cititului, postatului pe blog. În afara activitatilor zilnice, pe lînga serviciuri si bucatareli, gradinarit si restul, mai avem si concedii în care lenevim, ne plimbam, stam cu burtile la soare, plecam prin alte tari... ne bucuram din plin de atmosfera varatica, iar ca urmare, eu m-am cam tot bucurat de toate cele, blogul însa a cam ramas în urma :D
Ma bucur ca a venit toamna. De fapt ma bucra fiecare anotimp cu ale sale schimbari de vreme. Asa cum ma bucur primavara de pomii si florile care înfloresc, aerul caldut dar proaspat, la fel ma bucura o toamna frumoasa cu minunatele culori, cu soarele plapînd si cald, mirosul frunzelor ruginite si umede. Anul acesta avem o toamna superba, cu foarte putina ploaie, cu zile însorite... asa ca lenea de a scrie înca ma apasa :D
Daca v-ati întrebat ce au mai facut baietii mei, va spun pe scurt... au cam facut... nimic. Au lenevit la soare, rastogolindu-se în umbra cînd blana le lua foc. Se mutau de sub cires sub mar, de acolo sub visin, apoi se ascundeau în tuia, în gardul viu, sub tufele de rododendron, hortensii, sub bujori, sub smochin, mai pe terasele vecinilor plecati, seara pe pamîntul cald bronzîndu-se la razele lunii... au savurat vara din toate încheieturile :D
De-acum noptile sînt mai reci, asa ca le dorm în casa, însa peste zi, de cum rasare soarele dimineata, ies în recunoastere. În fiecare dimineata, dupa ce-si întind ciolanele pe terasa - adica îsi întind corpul pe picioarele din fata, apoi îsi întind pe rînd cîte un picior din spate, se aduna cococlosi, se aseaza pe poponetele din dotare, se uita în sînga apoi în dreapta... de parca ar avea de traversat vreo strada, apoi privesc în sus spre pasarele... "mda, frumoase ele, dar noi prea lenesi!" :D , adulmeca adînc aerul prin parti, dupa care ies la cercetat gradina. Miros frunzele, copacii, pomii, tufele, iarba... În timp ce se plimba ei si culeg informatii, lasate probabil de felinele vecine, se tot întîlnesc si-si dau raportul. Banuiesc si eu ca asta fac. Cel putin asa arata. Dupa ce "inhaleaza" mirosurile de pe anumite frunze, tufe... se dau nas în nas si se miros pe ei. Cîteodata se miros cu nasurile si gurile întredeschise, si din expresii se vede ca stiu ei ce fac. Daca le place se miros în continuare si-si freaca blanile din mers, atunci merg în acel loc si-si freaca si ei boticurile de ramurelele
tufelor... lasa si ei informatii pentru cei din tura de noapte :D Altadata se vede clar ca prin revierul lor a patruns cineva de care nu le place... atunci schimba priviri taioase.
"Neata buna!
Hai sa ne plimbam rapid pe frunzele cazute, pîna nu le aduna bibezii astia!"
"Da, ca bine zici!"
"La magnolie se pare c-a fost Mitzy!
Da, vin imediat, stai sa-i raspund, ca doar stii ca o plac!"
"Ia, da-te pe lînga mine, sa vad cum miroase. Da, ea a fost. Eu n-o am la inima!"
"Destul cu plimbatul! Mi-e frica sa nu slabesc cumva!"
"Ai dreptate! Nu ma mai misc nici eu, ca mi-am propus sa te ajung din urma la talie!" :D
Le-am cumparat si pasarelelor casuta noua, am plasat-o sus de tot,
suspendata de-o teava unde baietii nu ajung.
Va doresc o toamna frumoasa si însorita, cu ploi cît mai putine si vînt domol,
iar în final va las rapsodiile de toamna a lui Topârceanu,
poate va plac si voua, asa cum îmi plac mie :)
Rapsodii de toamnă
de George Topârceanu
I
A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.
Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.
Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.
Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:
Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.
Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică...
Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină
Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!
II
Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.
Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.
Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.
Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.
Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.
Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaştere
Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului...
De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.
III
Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.
Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."
Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.
Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură...
Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică,
Blestemându-şi zilele,
Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.
Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro dragă!"
Unde să-l mai caute?
L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.
IV
Buruienile-ngrozite
De-aşa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.
Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.
Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.
Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!...
Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.
Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.
V
Dar deodată, pe coline
Scade animaţia...
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.
Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toţi întorc privirile.
Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,
S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor...
Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.
Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.
. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .
Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.
Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă...
La cerere...
30.10.2013
Sa stiti ca pentru un novice în ale
ornito-fotografiei, cu doi motani din dotare si înca doua-trei feline
vecine, nu e chiar usor sa surprinzi pasarelele la masa. Zilnic însa, le
admiram din casa, atît noi cît si motanii. Cît e liniste în gradina,
iar noi toti ne regasim dupa ferestrele închise, avem privilegiul de a
urmari adevarate spectacole. Din pacate nu le pot fotografia prin
ferestrele cu sita.
Astazi m-am pozitionat pe un scaun în usa
sufrageriei, si respiram în reluare, în asteptarea pasarelelor. Dragele
de ele, stiu pe ce teren se afla, si-s foarte atente la orice miscare.
Abia am reusit sa le imortalizez în "actiune". La fiecare apasare pe
buton, le mai prindeam doar coada sau spatele. La un moment dat zburau
din cires doar în spatele casutei, si se hraneau de acolo. Parca stiau
ca le fotografiez, iar ele voiau a-si pastra anonimatul. No press,
please! :D
Aici doi pitigoi- unu e Pitigoiul Mare (Great Tit), care nu stiu de unde-si are numele, ca numai mare nu este ... iar cel cu albastru deschis e Pitigoul Albastru (Blue Tit).
Do you see me?
Blue Tit.
Hello, anybody home?
(Great Tit)
...and byeeeeeeeee-byeeeeee!
Sunflower seeds? Yummy!
.jpg)
.jpg)
